Poze Brașov.
Imagini din călătorii şi din Braşov!

CV Meu Mai multe

Felmer, un sat uitat de autoritati si de cei de la companiile de telefonie mobila.

M-am hotarat   sa scriu despre   un sat pitoresc   dar lasat in urma  cu 50 de ani  de autoritati.Nu exista  drum asfalatat de la intrarea in sat pina in sat este un drum de   tot rasul pietruit ,sa nu  mai vorbesc de  drumul plin de gropi dinspre Fagaras   ce trece  peste  Dealul Galatiului.
Felmer (în dialectul săsesc Fälmern, în germană Felmern, în maghiară Felmér)] este un sat în județul Brașov, în Podișul Hârtibaciului. Aparține de comuna Șoarș.
Denumirea își are originea în numele unui preot care s-a stabilit în acel loc, împreună cu mai multe familii de coloniști, venite în anul 1206, și care au întemeiat un sat, căruia i-au dat numele preotului: Felmer, ulterior numele apărând și sub forma Felmern.

Prima atestare documentară: 6 septembrie 1206 într-un act de donație emis de regele Andrei al II-lea al Ungariei către Johannes Latinus (den Wallonen), având și denumirea de villa Welmer. Numele său mai apare și ca Johannes Latinus von Oplid (Apold) Den Wallon (Valonul, indicând originea sa din Valonia).[4] Felmer se numără printre primele localități atestate din România.[5]
Din secolul al XIV-lea, Felmer a aparținut, cu scurte întreruperi, de Scaunul Rupea (în germană Repser Stuhl).
În 1532 apare denumirea "Felmer" pe prima hartă a Transilvaniei, întocmită pe principii cartografice de Johannes Honterus.
Din anul 1580 datează un document, păstrat în arhivele din Sibiu, care atestă că un proces între frații Bartholomäus și Michael Weinisch, din Felmer, pentru împărțirea unei proprietăți, a fost judecat de Universitatea Națiunii Săsești.
Primarul (în germană Honn) era ales de sași - de exemplu, Michael Knall a fost timp de nouă ani primar. Ultimul primar sas a fost Michael Kiltsch, ales în 1918.
La primul recensământ din cele Șapte Scaune (în germană Sieben Stühle) din anul 1488, în Felmer au fost recenzați 34 de capi de familie, un învățător și o moară. După atacurile turcilor din secolul al XV-lea și din prima jumătate a secolului al XVI-lea (1532) în Felmer nu mai existau decât 21 de capi de familie. Până la mijlocul secolului al XVIII-lea, populația a crescut considerabil, dar în timpul epidemiei de holeră din 1848 au murit 170 de locuitori din Felmer, între care 112 sași, precum și 58 de români și țigani. Din cauza epidemiei de holeră din 1871 au fost înregistrați 80 de decedați, între care 47 de sași și 33 de români și țigani. În anul epidemiei de gripă spaniolă au mai murit în Felmer 69 de persoane, între care 14 sași și 55 de români și țigani.
În anul 1862 localitatea avea 656 de locuitori sași, în 1883 - 433, în 1927 - 569 iar în 1934 - 603. Din punct de vedere al confesiunii, în 1929 existau în Felmer 569 de locuitori de confesiune luterană și 920 de alte confesiuni.
La recensământul din 1941, populația totală a satului era de 1367 de persoane, din care 564 sași (39,9%) restul de 803 fiind români și țigani.
În timpul celor două războaie mondiale au fost mobilizați 80 de bărbați din Felmer, din care 31 și-au dat viața luptând în armata germană și 3 luptând în armata română. Din 94 de persoane deportate în Uniunea Sovietică după al Doilea Război Mondial, 11 au decedat.
În anul 1998 mai erau în Felmer numai 15 persoane de etnie germană, în Făgăraș și împrejurimi se mai găseau circa 65 de sași proveniți din Felmer, iar în Austria și Germania încă circa 395, adică un total de 475 de persoane. Acest număr este oarecum egal cu populația de sași din Felmer recenzată în 1910 - 488 de suflete, și în 1930 - 525 de suflete.
În anul 2006 s-au sărbătorit 800 de ani de la înființarea localității Felmer.
În anul 2007, în localitate mai erau 5 sași.Preotul sas  mai tinea  slujba doar pentru ei, ultimul sas  care a ramas este dus cu masina pina intr-un sat  apropiat  pentru a    participa  la servicul religios   .În anul 1970, în sat se mai păstra un obicei interesant. Dimineața, toate bivolițele (numite acolo drigane) plecau la păscut, mânate de un văcar, urmate de toți porcii, mânați de porcari. În fiecare zi era numit câte un băiețel, care să urce în turla bisericii, pe seară, când urmau să se întoarcă animalele de la pășune. Primele veneau driganele. Când le vedea apărând, în zare, copilul suna clopotul și toți gospodarii deschideau porțile, iar driganele intrau fiecare în curtea ei. Peste vreo jumătate de oră, se vedeau porcii venind spre sat. Copilul suna din nou clopotul și oamenii deschideau din nou porțile. Fiecare porc se întorcea la curtea lui, precum făcuseră și driganele mai devreme.
Deși driganele dau un lapte gras, foarte bun, oamenii nu mai vor să le țină. Probabil pentru că, după o fătare, bivolița nu poate fi mulsă la fel de multe luni ca o vacă. În plus, o bivoliță ajunge la patru ani la maturitate, nu la doi, precum junica[19]. De aceea, în prezent în sat nu mai există drigane.În Felmer, în anul 1867 a fost descoperită o necropolă tumulară formată din două movile, care datează din Epoca Bronzului. Cele două movile conțin:[20]

  • un mormânt de incinerație, cu cistă din piatră, formată din patru lespezi de gresie și acoperită cu o altă lespede. Cista era lungă de cca 75 cm și lată de 30 cm. În ea s-a găsit cenușă.
  • un mormânt de incinerație în groapă. În mormânt s-au găsit oase arse și cenușă.
  • Cuptorul de ars ceramică, descoperit în luna mai 1981[5] de cercetători ai muzeelor din Brașov și Făgăraș în hotarul satului Felmer, pe locul numit de localnici „Piscul lui Andrieș”. Actualmente, cuptorul se găsește, restaurat, în sala de arheologie a Muzeului Țării Făgărașului „Valer Literat”. Este un cuptor cu două vetre, cu dimensiunile de 225 × 180 cm. Postamentul,prevăzut cu orificii, pe care erau amplasate vasele în vederea arderii, se găsește 70 cm înălțime față de bază. Cele două părți componente sunt în formă de potcoavă, iar bolțile tronconice. În acest cuptor se ardeau vase de dimensiuni relativ reduse, pentru necesități gospodărești.[21]

În Repertoriul Arheologic Național sunt înregistrate 5 obiective din Felmer:[22]

  • 41970.01: Așezare neolitică și de epoca romană de la Felmer aflată în dreapta pârâului Felmer, cu urme de locuire civilă din Eneolitic, Epoca romană și Epoca medievală / sec. III - IV, sec. VIII - XII p Chr.
  • 41970.04: Situl arheologic de la Felmer de la punctul Calea ai Strâmbă cu urme de locuire civilă din Epoca bronzului, Latene și din epoca post-romană / sec III-IV- VII-X p Chr.
  • 41970.05: Așezarea de la Felmer de la punctul Dealul Viilor, la S de sat; în stânga pârâiașului Valea Viilor, cu urme de locuire civilă din epoca post-romană / sec III-IV p Chr.
  • 41970.06: Situl arheologic de la Felmer de la punctul Via Popii, cu urme de locuire civilă din epoca romană și epoca post-romană.
  • 41970.08: Situl arheologic de la Felmer de la punctul Sub Mesteceni, cu urme de locuire civilă din Epoca bronzului, Latene, Hallstatt și Epoca romană.

Nu demult Felmerul era o localitate înfloritoare (la începutul secolului XX localitatea avea peste 1200 de locuitori), în care românii convieţuiau cu saşii. Însă după plecarea saşilor, multe dintre casele lor, ca şi biserica fortificată evanghelică, sunt părăginite. Comunitatea românească a avut din timpuri străvechi o biserică, în care oamenii s-au adunat în rugăciune. Ca în majoritatea localităţilor unde au locuit saşi, lăcaşul de cult se află în marginea satului, în partea locuită pe vremuri de români. Despre istoria bisericii împodobite cu icoane pe sticlă şi ştergare ţărăneşti ne vorbeşte părintele paroh Marius Demeter, originar din Aiud, care slujeşte aici din 1996:

Biserică de piatră şi cărămidă de cetate
În Felmer a existat, până la începutul secolului al XIX-lea, o biserică de lemn împrejmuită cu un zid de piatră şi cărămidă de cetate, existent şi astăzi. Locul pentru biserică şi cimitir a fost donat românilor chiar de către comunitatea săsească, din acest motiv cimitirul săsesc se află între biserica ortodoxă şi cimitirul românesc.
Pentru că biserica de lemn s-a deteriorat, localnicii au construit alta, din piatră şi cărămidă de cetate. Actuala biserică a fost zidită în anul 1834 de credincioşii păstoriţi de preotul Ioan Solca, pe locul bisericii vechi. Lucrările au fost executate sub conducerea unui oarecare meşter din Făgăraş, cu numele de Jiga. Turnul bisericii, aşa cum se păstrează şi azi, a fost construit între anii 1834-1840, de meşteri aduşi din Daia, de lângă Sighişoara şi care au fost plătiţi în natură, conform arhivei.
Biserica are formă de corabie, iar iconostasul este din lemn tencuit şi păstrează încă uşile împărăteşti şi pe cele diaconeşti de la biserica veche, cu pictura pe ele şi inscripţii slavoneşti. Naosul este despărţit de pronaos printr-un zid scund, în naos aflându-se şi un frumos candelabru donat de românii emigraţi din Felmer peste ocean.

Reparaţii de-a lungul vremurilor
În anul 1876, acoperişul bisericii a fost reparat capital, după ce a fost distrus de o furtună puternică. Atunci au fost înlocuite bolţile care erau din gard de nuiele şi bârne de stejar cu tavan drept, aşa cum este şi astăzi.
În anul 1906, biserica a fost încinsă cu fier de jur împrejur şi cu trei şine de fier în curmeziş, iar în anul 1965 s-a înlocuit din nou ţigla de pe acoperiş, care era din solzi, cu ţiglă dreptunghiulară. În anul 1970, s-a refăcut tencuiala în interior şi exterior şi s-au consolidat zidurile altarului cu stâlpi de beton şi subzidire.
Între anii 2002-2004, s-au efectuat lucrări de reparaţie atât a bisericii cât şi a gardului împrejmuitor. A fost îndepărtat valul de pământ de pe zidul din spatele bisericii şi s-a ridicat un zid de protecţie din beton cu armătură de fier. S-au izolat şi s-au retencuit pereţii bisericii atât în interior cât şi în exterior, iar gardul împrejmuitor a fost reparat în întregime. În 2008 întregul acoperiş a fost înlocuit cu ţiglă metalică.

Preoţi slujitori
Preoţii slujitori cunoscuţi din matricole şi din actele de arhivă sunt următorii: Ioan Solca (1811-1835) - sub care s-a zidit actuala biserică, apoi nepotul acestuia, tot Ioan Solca (1835-1870); apoi Bucur-Hariton Solca (1870-1922) şi ultimul din neamul Solca, Nicolae (1922-1962), familia Solca totalizând 151 de ani de neîntreruptă slujire a acestei biserici. În anul 1965, parohia a fost administrată de preotul de la Şoarş, Dionisie Turcu. Între anii 1965-1983 preot paroh a fost Andrei Aldea, originar din satul Berivoii Mici, iar între anii 1983-1996 preot a fost Leonte Gheorghe, de loc din Braşov.

Străni pictate cu motive florale
În cadrul ultimelor lucrări de restaurare, strănile bisericii din Felmer, vechi de peste 100 de ani, au fost schimbate cu altele noi, pictate cu motive florale luate de pe lăzile de zestre. Pictura a fost executată benevol de doamna Aurora Comanici, medic veterinar, creştină de o sensibilitate deosebită.
Biserica din Felmer, deşi modestă ca aspect şi dimensiuni, are o valoare deosebită, ea oglindind viaţa şi gustul artistic al felmerenilor. Toate icoanele pe sticlă, picturile pe lemn, ştergarele ţărăneşti şi celelalte obiecte de inventar din biserică arată măiestria artistică şi dragostea pentru frumos a oamenilor din Felmer.

Pr. paroh Marius Demeter http://www.primariasoars.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=80&Itemid=98

Multumesc  wikipedia    pentru informatiile  oferite .

No Comments Yet.

Leave a comment